De ce mama dracului vă faceţi că nu vedeţi?

V-aţi astâmpărat foamea de dezastru, privind către rezultatele de la bacalaureat? Nu? Ok! Mai e şi mâine o zi, când vor fi afişate rezultatele de la contestaţii. Nu v-aţi plictisit arătând cu ochii către elevi, profesori şi părinţi? Drama bacalaureatului? O dramă provocată de guvernanţi, nu (doar) de către cei arătaţi cu degetul. De ce? Pentru că...
1. Declarat (prin lege) prioritate naţională, Învăţământul este paria societăţii (subfinanţat, subfinanţat, subfinanţat).
2. Lipseşte motivaţia. Dacă poţi să ajungi guvernant, multimiliardar, VIP de toate tipurile cu statut de semianalfabet, la ce mai foloseşte cartea?
3. De vreme ce aproape nimeni nu-i angajează pe absolvenţii noştri performeri, aruncându-i peste graniţe sau în şomaj, chiar aşa: la ce mai foloseşte cartea în România?
4. Prin voinţa Ministerului, a Parlamentului, unii dintre cei care s-au prezentat acum la bacalaureat au intrat în liceu cu nota 1 obţinută la evaluarea naţională de la clasa a VIII-a. De ce aruncaţi cu pietre în liceele cu zero promovabilitate, dacă ştiţi despre asta? Unui analfabet de 14 ani îi vorbeşti în zadar despre Einstein şi calculul integral; nu credeţi?
5. I-am aruncat pe părinţi, ca salahori şi menajeri, prin toată Europa, mulţi adolescenţi au rămas singuri acasă, devenind clienţii barurilor, drogurilor, desfrâului şi masa de manevră pentru campaniile electorale.
6. Acum 30 de ani, la facultăţile cu profil pedagogic erau şi 20 pe un loc, la admitere. Astăzi aproape că te înşfăcă de pe stradă, ca să devii profesor.
7. Vedeta sistemului de învăţământ a devenit portofoliul (un maldăr de hârtii, un absurd kafkian al birocratizării). Dacă ai portofoliu ochios, nimeni nu te mai întreabă dacă ştii carte, ca profesor, sau dacă le-o mai transmiţi şi elevilor.
8. Dacă un profesor (sunt mii şi mii în această situaţie!) nu face altceva decât să mimeze munca (duce catalogul în clasă, îl readuce în cancelarie), nu ai ce să-i faci, ca manager. Dacă încerci să-l arunci peste bord, intervin justiţia şi politicul şi te aşează la colţ.
9. Profesorul-model pentru cei mai mulţi? Cel care se trage de şireturi cu elevii sau, culmea, cel care este foarte exigent cu elevii (note mici...), dar nu manifestă exigenţa elementară faţă de el. Mimacii catedrei sunt vedetele.
10. În proporţie covârşitoare, învăţământul universitar particular (dar nu numai), un sabotor oficial al învăţământului preuniversitar, a devenit, susţinut de politicienii de toate culorile, o fabrică de diplome, o dugheană jenantă. Examenele de admitere au dispărut. Examenele curente, licenţele, masteratele, doctoratele: o afacere ruşinoasă despre care ştim toţi. De ce să ne mai stresăm neuronii cu buchisitul?
11. Gata, am depăşit spaţiul tipografic destinat editorialului! Opreşte-te, omule!, zice şeful ziarului. Mă opresc, dar nu înainte de a vă întreba, cu mare respect: de ce mama dracului vă faceţi că nu vedeţi toate astea, atunci când vă hrăniţi voluptuos cu drama Învăţământului nostru, cu drama noastră, a tuturora?

Sursa:buhusi.net